Un Prieten

Nu am mai scris de mult timp , unii dintre cei care imi citeau blog-ul m-au intrebat de ce , ce s-a intamplat de nu am mai scris nimic si intotdeauna le-am raspuns : nu am timp . Adevarul este de fapt altul . Odata , demult …. anul trecut am ajuns intr-o situatie critica si am fost atat de afectat ca am spus , gata , nu mai fac nimic , nu mai scriu , nu nimic , nimic . Atunci eu credeam ca lumea mea se terminase , ca deja vazusem iad-ul si ca mai ales eu eram deja acolo , in mijlocul dracilor care ma sorbeau din toate partile si abia asteptau sa isi bata joc de sufletul meu .

Nu , nu am fost in iad , nu atunci . Ce s-a intamplat atunci a fost doar o joaca de copil . Doar niste chibrituri aprinse de care eu m-am speriat si deja ce arsese mi se parea ca sunt draci , ca ma vor devora si ca imi vor lua sulfetul si asta pentru ca facusem greseala sa incep sa ma indragostesc .

Nu stiu , poate o sa fiu condamnat ca scriu acest blog , poate o sa fiu judecat , poate unora nu o sa le cada bine .

Acum poate va intrebati de ce m-am apucat de scris , de ce acum ? Pentru ca acum sunt in masura sa va spun cum arata iadul . Am fost acolo , dracii mi-au jupuit sufletul , m-au tarat prin toate umilintele , mi-am varsat toate lacrimile pana mi s-au usucat ochii , iar acum arat ca o naluca . Da , in acest moment sunt o aratare . Si asa nu eram eu prea frumusel de felul meu :)) . Ce legatura au toate astea cu titlul ? O luna de zile am fost in iad , o luna de zile in care am incercat sa fac fata , sa rezist si sa o scot la capat . Am primit mici ajutoare de ici colo . Tot respectul pentru acei oameni . Si totusi , in lupta mea , am cedat la un moment dat . In acel moment aveam nevoie de un prieten . Pierdusem lupta si voiam sa vars ultima lacrima pe umarul unui prieten . Am un milion de cunostinte si la numaratoarea prietenilor am ramas uluit ….

Multumesc tuturor . Nu condamn pe nimeni in acest blog , absolut pe nimeni 🙂

Am vazut iadul cu ochii mei , acum imi ling ranile , dar ma voi intoarce !!!