Poate va intrebati de ce incep cu moaca asta . Citeam adineauri cam asa ceva : Te-am scos din vise si din amintiri . Acum , suntem ce-ai vrut tu sa fim , doi straini .
De ce ajung oamenii sa fie straini ? De ce doi oameni lasa sa se intample asta ? Sau mai bine zis , de ce unul dintre ei inseala increderea celuilalt ? Sau de ce doi oameni se indeparteaza pur si simplu fara motive anume? Sau de ce si-ar dori un om ca sa devina un strain pentru cineva ? Sincer sunt intrebari la care nu am un raspuns , cel putin nu un raspuns multumitor . Pana la urma cred ca totul tine de indiferenta unuia dintre ei . Atunci cand pentru cineva esti indiferent asteapta-te ca in orice moment sa fii doar un strain , sau poate nici macar atat .
Oamenii nu ar trebui sa aiba suflet , o lume fara sentimente ar fi mult mai buna decat ceea ce exista acum pe acest pamant . O lume in care nimeni nu iubeste , nimeni nu uraste , nimeni nu cunoaste pe nimeni . O lume in care de cand te nasti si pana mori sa fi un strain pentru toti si toti sa iti fie straini . Si atunci ai putea spune : nu am nici un motiv sa sufar pentru ca ma doare in basca de toata lumea si invers . Oricum pana la urma daca stai sa te gandesti te nasti si mori singur . Nimeni nu vine cu tine in lumea cealalta , crede-ma si acolo vei fi singur si strain .
Sa auzim de bine . Fiti prunci buni !!!
Radu, unde dragoste nu e nimic nu e..vestita expresie, de aici unde dragoste nu e, suferinta nu e..deci concluzia pt mine, prefer sa fie si suferinta atata timp cat stiu ca am dragoste :p (indiferenta este decat o perdea dupa care se ascund adevaratele sentimente, o masca pe care o purtam ca sa putem emrge mai departe)
..pentru mine unde exista amintire nu are loc si cuvantul ‘strain’ ….iar amintirea e nemuritoare,
cand ai amintiri esti un om bogat in opinia mea, asa ca desi mori si ajungi unde ajungi ai in spate un bagaj…acelea sunt faptele, amintirile chiar si cu acei oameni pe care tu ii numesti ‘straini’
Te pup si asteptam noutati!