Paiele cu antistress

Uite-le 

Acestea sunt paiele antistres! Au culori diferite , fetele le prefera roz , baietii verzi sau galbene . Indiferent de culoare au aceeasi lungime , aceeasi grosime si aceeasi mobilitate . Bineinteles ca sunt acoperite de aceeasi pungulita miraculoasa care odata data jos de pe ele , devine preocuparea numarul unu . Si incepe distractia . Ma refer aici la operatiunea complicata de a rupe aceasta pungulita in cat mai multe bucatele . Astfel , 3 ore cat stam la un suc ne chinuim pana aproape ne bulbuceste transpiratia si pe ochi , sa rupem pungulita cat mai marunt . doamne fereste de un stranut nedorit pentru ca exista riscul ca persoanele aflate cu noi la masa sa primeasca un un jet cu oferta promo : saliva + ceva muci + bucatele de paie . Succes garantat in lipirea lor pe fetzele clegilor de masa .

In plus exista o mare bucurie pe fatza ospatarului la vederea reusitei noastre . Toata masa este plina de astfel de cilofanele . Ma gandesc cateodata : oare chiar asa de stresat e romanul nostru ? Sau asa ii place lui sa stea in mizerie ? Numai Dumnezeu stie .
Draga prietene ideea este urmatoarea : nu te destresa cu ajutorul acestei pungulite , prin gestul tau faci un alt om sa-i iasa peri albi la culegerea lor de pe masa si de pe jos

Ps : sa fiti prunci buni

Straini!

Poate va intrebati de ce incep cu moaca asta . Citeam adineauri cam asa ceva : Te-am scos din vise si din amintiri . Acum , suntem ce-ai vrut tu sa fim , doi straini .

De ce ajung oamenii sa fie straini ? De ce doi oameni lasa sa se intample asta ? Sau mai bine zis , de ce unul dintre ei inseala increderea celuilalt ? Sau de ce doi oameni se indeparteaza pur si simplu fara motive anume? Sau de ce si-ar dori un om ca sa devina un strain pentru cineva ? Sincer sunt intrebari la care nu am un raspuns , cel putin nu un raspuns multumitor . Pana la urma cred ca totul tine de indiferenta unuia dintre ei . Atunci cand pentru cineva esti indiferent asteapta-te ca in orice moment sa fii doar un strain , sau poate nici macar atat .

Oamenii nu ar trebui sa aiba suflet , o lume fara sentimente ar fi mult mai buna decat ceea ce exista acum pe acest pamant . O lume in care nimeni nu iubeste , nimeni nu uraste , nimeni nu cunoaste pe nimeni . O lume in care de cand te nasti si pana mori sa fi un strain pentru toti si toti sa iti fie straini . Si atunci ai putea spune : nu am nici un motiv sa sufar pentru ca ma doare in basca de toata lumea si invers . Oricum pana la urma daca stai sa te gandesti te nasti si mori singur . Nimeni nu vine cu tine in lumea cealalta , crede-ma si acolo vei fi singur si strain .

Sa auzim de bine . Fiti prunci buni !!!

Un Prieten

Nu am mai scris de mult timp , unii dintre cei care imi citeau blog-ul m-au intrebat de ce , ce s-a intamplat de nu am mai scris nimic si intotdeauna le-am raspuns : nu am timp . Adevarul este de fapt altul . Odata , demult …. anul trecut am ajuns intr-o situatie critica si am fost atat de afectat ca am spus , gata , nu mai fac nimic , nu mai scriu , nu nimic , nimic . Atunci eu credeam ca lumea mea se terminase , ca deja vazusem iad-ul si ca mai ales eu eram deja acolo , in mijlocul dracilor care ma sorbeau din toate partile si abia asteptau sa isi bata joc de sufletul meu .

Nu , nu am fost in iad , nu atunci . Ce s-a intamplat atunci a fost doar o joaca de copil . Doar niste chibrituri aprinse de care eu m-am speriat si deja ce arsese mi se parea ca sunt draci , ca ma vor devora si ca imi vor lua sulfetul si asta pentru ca facusem greseala sa incep sa ma indragostesc .

Nu stiu , poate o sa fiu condamnat ca scriu acest blog , poate o sa fiu judecat , poate unora nu o sa le cada bine .

Acum poate va intrebati de ce m-am apucat de scris , de ce acum ? Pentru ca acum sunt in masura sa va spun cum arata iadul . Am fost acolo , dracii mi-au jupuit sufletul , m-au tarat prin toate umilintele , mi-am varsat toate lacrimile pana mi s-au usucat ochii , iar acum arat ca o naluca . Da , in acest moment sunt o aratare . Si asa nu eram eu prea frumusel de felul meu ) . Ce legatura au toate astea cu titlul ? O luna de zile am fost in iad , o luna de zile in care am incercat sa fac fata , sa rezist si sa o scot la capat . Am primit mici ajutoare de ici colo . Tot respectul pentru acei oameni . Si totusi , in lupta mea , am cedat la un moment dat . In acel moment aveam nevoie de un prieten . Pierdusem lupta si voiam sa vars ultima lacrima pe umarul unui prieten . Am un milion de cunostinte si la numaratoarea prietenilor am ramas uluit ….

Multumesc tuturor . Nu condamn pe nimeni in acest blog , absolut pe nimeni

Am vazut iadul cu ochii mei , acum imi ling ranile , dar ma voi intoarce !!!